RESTAURAREA CAPELEI SFINTELOR MOAŞTE ȘI A MORMÂNTULUI SFÂNTULUI ANDREI

Scurta prezentare

          Printre marile opere de renovare a Catedralei din Amalfi pornite la începutul secolului al XVII lea din iniţiativa arhiepiscopului Michele Bologna (1701 - 1731), se află şi construcţia (ex novo) CAPELEI SFINTELOR MOAŞTE care adăposteşte mărturii cu totul excepţionale, strâns legate de istoria primilor ani ai creştinismului.
Este vorba de o mare încapere boltită, care a fost ridicată în dreapta altarului principal pentru a se păstra la loc de cinste şi cum se cuvine preţioasele moaşte, deoarece acestea se aflau mai înainte dislocate în incinta acestui sfânt lăcaş.
          Provenind din biserica Sfinţilor Apostoli de la Constantinopol (ctitoria împăratului Constantin) unde erau păstrate şi venerate încă din anul 357 d. Hr., moaștele au fost aduse la Amalfi la începutul secolului al doisprezecelea de Cardinalul Pietro Capuano.
          Marele arhiepiscop Michele Bologna (care nu pare deloc străin de spiritul de ordine cartesian) „a dorit să clădească această Capelă unde să poată fi aşezate în mod demn şi stabil preţioasele moaşte, fiecare fiind pusă într-un bust raclă pentru care au fost costruite nişe încăpătoare la o anumită înălţime în pereţi, acestea conținând rafturi.“  
          Capela a fost concepută de la bun început “polifuncţională”: în primul rând ca “lipsanotecă“ sau container pentru relicve, dar şi spre a fi folosită pentru slujbe şi rugăciuni, scop în care a înzestrat-o iniţial cu un singur rând de strane din lemn de nuc, (la care s-a mai adăugat un alt rând de scaune pe la 1800), întrucât tot aici urmau să se ţină şi adunările colegiului restrâns al preoţilor de vază care luau hotărârile importante privind viaţa Catedralei.  
           Despre picturile originale de la 1700, care nu s-au păstrat, nu ştim altceva decât că nu reprezentau obişnuitele figuri de sfinţi sau scene biblice, ci numai motive decorative şi “un cer pictat în frescă”.
           De-a lungul anilor capela a suferit unele transformări şi adăugări. Astfel, în anul 1774 a fost costruită balustrada cu intarsii din marmură colorată la care in anul 1818 s-a adăugat impunătorul grilaj de fier forjat.
            Tot din documente de arhivă (nepublicate) aflăm că pictorul Nicola Carleo din Maiori, în anul 1818 reface complet pictura capelei şi probabil, inspirat de cultura neoclasică a timpului precum şi de alte lucrări din Catedrală, introduce schema compositivă simplă şi destul de aerisită pe care o vedem şi azi.
            În anul 2013 capul Sfântului Apostol Andrei, care se află pecetluit intr-o casetă de argint cu pereţii de cristal susţinută de doi îngeri, a fost adusă în această Capelă[1] şi de atunci se află expus permanet la loc de cinste în vitrina din centrul altarului monumental.

           Capul Sfântului Andrei are o istorie foarte interesantă şi a jucat un rol deosebit de important în istoria Bisericii.
            Acesta a fost adus la Amalfi împreună cu restul corpului Sfântului Andrei, după cum am amintit mai sus, din Biserica constantiniană a Sfinţilor Apostoli din Constantinopol de către Cardinalul Pietro Capuano în anul 1206, în timpul celei de a patra Cruciade.
            Partea frontală a craniului a fost dată  Papei de către Cardinalul Pietro Capuano şi de atunci a rămas la Roma, în Vatican, până în anul 1964 când Papa Paul al VI-lea a dăruit-o Patriarhului Constantinopolului Athenagoras ca un simbol al reconcilierii între cele două biserici. 
            În perioada 1206-1208, corpul Sfântului Andrei a fost ţinut ascuns într-o mică localitate de lângă Amalfi, iar amalfitanii care cunoşteau foarte bine riscurile epocii, pentru a preveni eventuale furturi, s-au gândit în mare taină să ascundă partea occipitală a craniului într-o urnă de marmură care a fost zidită într-un perete, în timp ce restul corpului a fost depozitat sub altarul construit special.
            Secretul acesta a fost atât de bine păzit, încât până la urmă s-a pierdut împreună cu memoria istorică iar urna de marmură cu capul Sfântului Andrei a fost descoperită în mod cu totul întâmplător pe data de 28 ianuarie 1846, în timpul unor lucrări efectuate în Catedrală.

           În Capela Sfintelor Moaşte (della reconciliazione „reconciliere“, aşa cum este numită acum) se celebrează atât messa catolică, cât şi Liturghia în ritul ortodox.
           
            Capela este vizitată anual de un număr tot mai mare de turişti şi pelerini care vin din toate parţile lumii şi cer să se roage, aceștia fiind de multe ori însoţiţi de preoţi.
            Marele interes actual al creştinilor ortodoxi (care pentru o foarte lungă perioadă de timp au fost ţinuti departe de aceste locuri de către regimurile totalitare din Europa de Est) dă naştere la noi necesităţi religioase, într-un climat schimbat de dialog între cele două biserici în care spiritul ecumenic tinde să-i apropie pe toţi credincioşii creştini.
            Mai presus de toate, n-ar trebui să-i dezamăgim pe credincioşii care vin din întreaga lume cu aşteptări care sunt proporţionale cu importanţa locului.
            De asemenea, nu trebuie să uităm nici de prezenţa creştinilor ortodoxi care trăiesc în prezent în Italia, mulţi chiar prin apropiere, în regiunea Campania.

  • Starea de conservare   ~ apreciere globală:  preocupantă ~

            Fenomenele de deteriorare şi degradarea observate chiar cu ochiul liber, afectează (cu diferite grade de intensitate), toate operele de artă care se află în interiorul Capelei.
            Nu este nevoie să fii neapărat un expert pentru a vedea cât de urgentă şi cât de necesară este restaurarea ei pentru a conserva în bune condiţii aceste opere care altfel riscă stricăciuni şi mai mari.
            Degradarea, din păcate, la un moment dat şi în anumite condiţii îşi accelerează ritmul, numai modernele tehnici de restaurare putând încetini şi bloca în mod eficient procesul de degradere în curs.
            Aici ne referim în special la busturile aurite şi în general la obiectele din lemn care au resimţit cel mai mult din cauza microclimatului marin, dar, în aceeaşi categorie de  “urgenţe ”  intră şi pereţii, tencuiala, picturile şi grilajul de fier forjat, etc.
           Pentru a satisface noile nevoi legate de cult în acest loc foarte important pentru întreaga creştinătate, ar fi necesar să se proiecteze şi să se realizeze unele structuri mobile esenţiale, uşor de montat şi de demontat, care în caz de necesitate să poată crea şi pentru creştinii ortodoxi, atmosfera şi decorul poltrivit  pentru desfăşurarea ritualui respectiv.
           Restaurarea Capelei trebuie să urmărească mai multe problematici (dintre care numai o parte au fost ilustrate şi menzionate în acest proiect preliminar).
            Astfel, restaurarea se prezintă ca o operaţiune foarte complexă, deoarece este necesară coordonarea mai multor lucrări în cadrul unui singur şantier, respectând timpii tehnici necesari pentru finalizarea diferitelor lucrări și ţinând cont de necesitatea de a limita pe cât posibil perioada de închidere a Capelei pentru public, aşa cum au solicitat autorităţile.
            Cu o bună organizare şi o planificare foarte riguroasă, acest obiectiv poate fi atins.
            În conluzie, Restaurarea nu are numai o finalitate estetică. Aceasta nu urmăreşte numai să îmbunătăţească aspectul operelor de artă, ci le ajută să înfrunte în cele mai bune condiţii probele de rezistenţă la care sunt supuse de trecerea timpului.
           Toate lucrările sunt efectuate în conformitate cu normele stabilite de Institutul Central Superior de Restaurare din Roma.

[1]  din cripta catedralei unde nu putea fi văzut decît în cîteva ocazii foarte rare cum ar fi sărbătoarea Sfîntului

Nascut:        08.11.1950 la Bucuresti
Domiciliul:    Largo Aldo de Palma, No. 30, 00128 Roma, Italia

Din 1982 pana in 1989 face parte din Consortiul  RE.CO. si desfasoara simultan activitati independente.

I . Studii

  • Diploma de maturitate la Liceul  nr. 32 din Bucuresti in iunie 1969.
  • Facultatea de Filologie (romana - franceza), Universitatea din Bucuresti - iulie 1973.
  • Facultatea de  limbi straine moderne -  Universitatea "La Sapienza", Roma - iulie 1980.
  • Absolva un curs de specializare la Institutul Central de Restaurare -  Roma si obtine Certificatul in anul 1980.
  • Intre anii 1981 - 1984, urmeaza cursuri de restaurare de trei ani, la „Institutul Central de Restaurare de la Roma” - Italia.
  • In anul 1984 promoveaza examenul de capacitate pentru a exercita profesia de restaurator la „Institutul Central de Restaurare de la Roma” - sectia arheologica  - cu Specializare in restaurarea metalelor si a obiectelor gasite in cadrul sapaturilor arheologice
  • Tot in cadrul „Institutului Central de Restaurare de la Roma”, in anul 1985, absolva cel de al patrulea an de specializare in restaurarea operelor  din piatra si marmura.

II. Experienta profesionala

A. Lucrari executate la Institutul Central de Restaurare de la Roma
                                            ~ perioada 1980 / 1984 ~

vase din ceramica cu figuri rosii apartinand Muzeului National din Napoli;
-  urne de sticla descoperite cu ocazia sapaturilor din localitatea  Sette Finestre;
-  bazin de bronz din epoca longobarda cu toarta in forma de de animal felin;
- elemente de mobilier din bronz  din epoca romana (Campidoglio / Capitoliu);
monede de argint si de bronz din epoca romana;
-  hypocraterion descoperit in mormantul Barberini (Muzeul Villa Giulia - Roma), pentru aceasta lucrare s-a alcatuit o documentatie foarte bogata intrucat  acest obiect a constituit subiectul  lucrarii de diploma la I.C.R  din Roma;
-  statuia  zeitei  Venus (Muzeul Termelor lui  Diocletian).

B. Participare la sapaturi arheologice in calitate de Restaurator
~ lucrari practice in cadrul Institutului Central de Restaurare de la Roma, perioada 1980 / 1984 ~

  1. Sapaturile Necropolei de la Osteria dell'Osa:
    a) interventie de urgenta pentru buna conservare a materialelor recuperate (ceramica, fier, bronz, os, chihlimbar);
    b) Interventie de urgenta: detasarea unei fresce (primul stil pompeian) de pe zidul templului lui Esculap - Antica Fregellae, Ceprano (FR);

      Citește mai departe...