De ce "Discipuli Essenorum" - “Discipolii Essenienilor”
(Secta Legământului)

             Istoricul iudeu Josephus Flavius, vorbeste despre Esenieni ca de „a treia dintre filosofii”, iar manuscrisele de la Marea Moarta reprezinta ramasitele unei biblioteci manastiresti apartinand Sectei Legamantului, aceasta fiind fondatoarea asezarii de la Qumran.
             Istoricul, filosoful si literatul roman Pliniu cel Batran descria in Historica Naturalis locul unei comunitati eseniene prin preajma pesterilor de la Qumran.
             Filon din Alexandria talmaceste denumirea Esenienilor prin „piosi”, informandu-ne in plus ca respectau cu sfintenie puritatea ceremonialului, detineau toate proprietatile in comun, nu aduceau jertfe de animale, erau celibatari si nu detineau sclavi, se ingrijeau de aceia care nu puteau lucra din pricina bolii sau batranetii, si cultivau, in general, toate virtutile.
             Marele geograf antic Strabon, in lucrarea sa “Geografia” referindu-se la calugarii si la preotii geto - moesilor (populatie nord-tracica ce locuia intre Balcani si Dunare, facand parte dintre geto-daci, avand aceeasi limba, iar Kapnobatai si ktistai sunt asceti ce apartin acestei ramuri si sunt adeptii doctrinei zamolxiene), ne arata ca “unii traci isi petrec viata fara sa aiba legaturi cu femeile si numindu-se ktistai ei sunt onorati si socotiti sacri, traind, asadar, feriti de orice primejdie”.
              Istoricul antic Iosephus Flavius, vorbind in cele doua opere ale sale despre esenieni (”Razboiul iudaic” si ”Antichitatile iudaice”), ne spune ca “nu traiesc acestia intr-un fel deosebit de al celorlalti oameni, ci traiul lor seamana cu al asa-numitilor pleistoi de la daci”.
              “Esenienii - ne spune el - au bunurile in devalmasie, iar bogatul nu se bucura intru nimic mai mult de cele ce are decat acela care nu are nici un fel de avere”.
              Denumirea de Esenieni sau Esenoi provine de la supranumele tracice ale lui Zalmoxis: Iazi si Ysos „Sfantul; Curatul” (cf. grec. Osios „sfant; pur”).
              Marele istoric Josephus Flavius mai scrie in lucrarea sa intitulata „Antichitatile iudaice” (XVIII, 1, 22), despre Esenieni: „Ei nu traiesc prea diferit de lume, dar viata lor aminteste in cel mai inalt grad de cea a dacilor numiti Pleistai”.
              Studiind obiceiurile si dogmele Essenienilor din manuscrisele de la Qumran, putem reconstitui in buna parte si unele datini ale preotilor si monahilor daci, doctrina care conform scrierilor lui Filon cuprindea trei principii :
                   1. Iubirea de Dumnezeu
                   2. Iubirea de virtute, concretizata prin abstinenta de la lacomie, ambitie, placeri prin temperanta, indurare, rabdare, simplitate, blandete.
                   3. Iubirea de oameni dovedita prin bunavointa, egalitate, camaraderie.

                Astfel, legatura puternica dintre actualul popor Român si Traci, descendenta tracica a Esenienilor cat si alte aspecte istorice redate de mai multi istorici ai vremurilor, ne aseaza poate in cel mai onorabil loc in Istoria acestei lumi.

                                                                                                                                              Octavian BARNEA